Nea Nelu. Fochistul

În viață multe pățești, dar să știi că e tare bine să fii curios, să înveți. Orice meserie, nu se știe, poate de aia ai nevoie. Eu îți spun, eu, la ora actuală, eu nu mor de foame.

La Întreprinderea de Medicamente am lucrat 34 de ani. Acolo am lucrat la început ca electrician, apoi tot tehnician, dar și la aprovizionare. Pe urmă m-am pensionat. Noi eram acolo centrala de medicamente și [făceam] coloranți pe toată țara, tot ce era chimie. Acolo a explodat și vagonul ăla de amoniac, au murit 36 de persoane, prin 80 și ceva, ’85. Eu m-am pensionat în 2003.

Aici am venit că sunt vecin, aici. Sunt destule de făcut: dai drumu la căldură, încălzești apă menajeră. Am un program. Bine, acuma sunt lejer, că e vară, nu mai dau drumu la căldură, da’ iarna încălzire de la 6 la ora 9, pe urmă o lăsam de intram pe menajeră să încălzesc boilerele alea, după aceea, pe seară, iar dădeam drumu. Dar când a fost frigu’ ăla o țineam toată ziua.

Uite, asta e tipul vechi [de centrală]. Asta nu o mai folosește de … Asta era pe păcură, acum avem pe gaze, dar a fost pe păcură. Uite, se vede, acolo sus era vasu’, trăgea din curte. În curte e vasul mare, știi? Se umplea ăla și venea păcura aici. Cu păcură era randamentul prost, la păcură ai pierderi mari. Nu se compară. Ăsta [pe păcură] era cum ai caloriferul acasă, dar în formă de dreptunghi, cu flacăra între ele, dar era pierdere mare. Ăstalaltu’ e cu țevi, zeci de țevi băgate. Îți dai seama, nu se pierde așa căldura.

Păcura se aducea de la Băneasa, era acolo un depozit mare de tot. Aveai un contract. Era o căcănărie cu contractele astea. Îmi aduc aminte și la mine, când eram la servici, făceai contracte și îmi dădea 1200 de tuburi pentru toată centrala. Și, un tub de birou, nu ajungeau. Și eu aveam, ai văzut, când arată și acum de la medicamente, e gen vagon, sute de femei lucrează, deci sute de tuburi. Dar te duceai cu pastiluța și … . Vezi, românii ăștia, dacă le dai ceva, chiar dacă nu folosesc, dar numai că a luat ceva, imediat te servesc. Dădeam de multe ori ampicilină, tetraciclină, dar alea hai. Dar dădeai antinevralgic, aspirină. Ce dracu’, mă! Sau medicamente pentru inimă. Nici nu era bolnav de inimă, dar când îi dădeai: „Oooooo”. Ăștia sunt oamenii.

Imediat cum s-a băgat gaze pe stradă, s-a făcut și aici centrala. În tot cazu’, nu erau gaze când s-au făcut astea pe păcură. Păcura a fost prima. Uite, ăștia de vizavi de noi, m-am dus acum două zile, când mă uit acolo, centrala. M-am urcat pe bazin acolo: „Vedeți că mai avem păcură, să nu cădeți jos”. Și noi mai avem atâta în ăla de afară. Păcura e puțin mai groasă decât motorina. Mulți mai pot să o folosească pentru încălzire. Mai ales dacă o ia mai pe gratis. De exemplu, vine și ia o tonă de motorină de la mine. O ia pe, îmi dă 50 de lei acolo, 1 milion, na. Și ea costă mult. Da’ se-ncălzește toată iarna. Boierie. Știi ce fac? Fac un vas din ăsta mic, pune o găleată de păcură, pui într-o țeavă și trece în sobă, cu un metal, care să-l încălzească. După ce se încălzește, duduie. Uuuuuuuu. Fierbe. Dă o căldură de mori. Acum, pe la țară. Nimănui nu-i convine să-și modifice soba, că trebuie să o modifici puțin, că se depune zgură. În București nu cred.

Aici [la centrala blocului] sunt totuși multe comenzi de făcut. De exemplu, eu acuma sunt cu încălzirea pe menajeră, uite, am cincizeci de grade. Aici am patru tone, cinci, de apă. Aia e apa caldă. Serpentina care încălzește, apoi intră în țevile astea, tur-retur, m-ai înțeles? Acolo e hidroforu’. Acuma ajunge apa până la etajul șase. Apa de o atmosferă și ceva ajunge până la etajul cinci, mai mult nu urcă, [apa] aia de stradă. Eu iau apa aia de stradă, umplu vasele alea două, că are opritor exact ca la wc, se umple, se oprește. Din aia, uite, trage pompa aia și bagă în tot bazinul ăla mare, la șase atmosfere bagă. La două atmosfere jumate pornește. A urcat la șase și s-a oprit.

Uite, bazinele sunt cam vechi, sunt cam gata de aruncat la gunoi. O să cumpărăm unul de inox. Luăm unu’ mai mic puțin sau unu’ la fel ca ăsta. Și țevile, îmi curge peste tot. Acolo curge, aici curge, pe aici pe undeva curge, pe la ușă curge, pe dincolo curge, în vreo zece locuri am. Și trebuie schimbate toate. În mai puțin de-o săptămână le schimbă toate. Sunt țevi de fier, țeavă neagră cum le zicem noi. La apă, de exemplu, era țeava galvanizată, la astea aici e țeavă neagră, ruginește. Asta nu e trasă, asta e turnată, pe când ailaltă e ganvanizată, e trasă, apare o dungă pe ea, știi? Aia nu se folosește la temperaturi mari, pleznește. Bazinele sunt din tablă, tablă de trei. Ăsta s-a spart anul trecut, l-am sudat. Îl mănâncă apa.

………………………………………
(Interviul integral urmează să fie publicat în volumul „Vechi meserii urbane. Meserii rare în orașul de azi”)